• Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
6. decembrie, 2017.
O zi nebună - Critică a spectacolului Comedia erorilor publicat pe situl artistic Art7

Antipolus, plin de determinare, îl lovește cu putere pe Dromio. Altădată, stăpânul își pălmuiește fără cruțare sluga. Când colo, slujitorul abuzat, nu ar vrea nimic mai mult decât puțină liniște.

Partenerul loial, însă, nici de puțină pace temporară nu are parte. Când, în sfârșit, simte că a executat literă de lege porunca stăpânului, că a plecat exact acolo unde îi fusese poruncit, se dovedește că, totuși, a reușit să încurce ceva. Nici nu e de mirare căci, povestea este animată de doi stăpâni și doi slujitori, mai mult este vorba de două perechi de gemeni pierduți cu mulți ani în urmă.

Este una dintre cele mai scurte și cele mai tradiționale opere ale lui Shakespeare, deoarece acțiunea se petrece într-o singură locație pe timpul zilei, însă, lasă impresia că personajele sunt purtate de evenimente pe timp de noapte. Comedia erorilor prezentată de Trupa Harag György a Teatrului de Nord Satu Mare este, datorită atmosferei speciale, un joc de visuri, căci este ori extrem de comic, ori extrem de dramatic. Aparent, întâmplările sunt haotice, dar se găsesc semnele unei ordini, sau cel puțin, iluzia acesteia.

Cuvinte, cuvinte și iar cuvine spune unul dintre personaje într-o dramă shakespeariană mult mai des jucată. În comedia erorilor, în exemplara regie a lui Bocsárdi László, cuvintele devin dramatice, fapt ce nu îi permite cale de eschivare nici actorului, nici spectatorului. Rareori se întâmplă să fim mult mai pătrunși de dialogurile bardului, în timp ce acesta nu solicită o atenție mai mare decât cea obișnuită. Pentru actori este o adevărată provocare pentru că trebuie să fie foarte prezenți în fiecare moment. Este de lăudat faptul că, membrii trupei, chiar și în momentele în care trebuie să rostească cu puternice sentimente interioare, versurile în ritm iambic traduse de Benedek Zsolt, reușesc să păstreze accentele și pauzele care amintesc de limba maghiară vorbită și care se potrivesc perfect cu diversitatea atmosferelor situațiilor prezente.

Neobișnuitele soluții scenice contribuie în foarte mare măsură la receptivitatea spectacolului. Imaginea scenei realizată de scenograful Bartha József este o arenă goală. Datorită acestui fapt, fiecare gest și fiecare mișcare are o pondere deosebit de mare, cu atât mai mult, cu cât recuzitele sunt reduse la minim. Intensitatea jocului actoricesc trebuie să umple spațiul, în așa fel încât fiecare actor este ajutat doar de proprii săi colegi. Nu au la îndemână, drept ajutor, nici măcar un fir de țigară, sau un pahar. Munca light designerului Bányai Tamás ajută dezlănțuirea dramei pulsante. Scenele piețelor publice din Efes se desfășoară pe o scară a culorilor ce variază între nuanțele de verde viu și albastru estompat, în timp ce spațiile interioare sunt semnalate de lumini incolore.

Costumele în culori vibrante create de Kiss Zsuzsanna nu îmbracă oamenii în parte, ci tipologii sociale. Costumele prezintă tipologii care își trăiesc propriile vieți, în condițiile în care societatea dată le permite. Este incontestabil faptul că cei doi Anthipolus și cei doi Dromio nu au fost interesați, până în momentul începerii acțiunii, de propria lor identitate. Micile lor probleme cotidiene nu le-a permis să reflecteze asupra unor probleme ontologice, acum însă nu au încotro, deoarece, în această zi nebună, toate s-au întors cu susul în jos.

Este memorabilă scena cuplului Antipholus din Siracusa (Nagy Csongor Zsolt) și Dromio din Siracusa. În rolul celui din urmă, talentatului Bodea Tibor, nu îi vine să creadă că poate exista o femeie atât de respingătoare ca acea Bella descrisă de el. După fiecare replică a actorului se simt punctele de suspensie ce insinuează faptul că mai rău nici nu poate exista, că s-a ajuns la punctul culminant, însă ne dăm seama că nu este chiar așa. Folosind această metodă, este amplificată descrierea minuțiasă și irezistibil de comică a doamnei, care, de altfel, nu apare fizic în piesă.

După Samuel Taylor Coleridge, unul dintre cei mai însemnați poeți ai literaturii romantice engleze, nu trebuie neapărat ca subiectul unei farse să fie plauzibil, ajunde dacă este posibil. În spectacolul Trupei Harag György a Teatrului de Nord Satu Mare susținut la Teatrul Național s-au petrecut lucruri fantastice, însă nici pe departe nu se poate numi farsă. Cu toate că nu se încheie cu o nuntă, toată lumea își găsește locul. Odată cu încheierea spectacolului rămânem cu niște semne de întrebare neliniștitoare. Am fi curioși ca, după atâtea vicisitudini și greutăți, cum pot reveni personajele la viața de zi cu zi aducătoare de liniște, însă în același timp suntem conștienți de faptul că viețile lor nu vor mai niciodată la fel ca înainte.
Szekeres Szabolcs
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát