Prezentare
Matei Gâscarul de Fazekas Mihály, scrisă în 1804, se bazează, în toate elementele sale, pe povești populare autentice, iar întorsăturile și limbajul de basm o aliniază strâns la acest gen de artă populară. În centrul poveștii se află un flăcău isteț de la țară. Aproape de la început este ușor să ne identificăm cu acest erou popular viclean și onest. Pe parcursul poveștii suntem martorii maturizării băiatului, inițial „leneș” care, în fața ochilor noștri, devine bărbat în toată puterea cuvântului, un om care luptă înverșunat împotriva nedreptăților.
Pe baza operei lui Fazekas, Móricz Zsigmond a scris o piesă de teatru realistă și a adăugat la povestea originală doi protagoniști anume pe Éva și Kobak. Deoarece descrierea detaliată a oamenilor și a bâlciurilor din sat, realizată de Móricz, îndepărtează oarecum povestea de lumea basmului, lucrarea a fost aspru criticată la publicare. În ciuda criticilor, Móricz a vrut să-și vadă opera pe scenă, așa că a revizuit-o și îmbunătățit-o de mai multe ori.
Pornind de la povestea clasică, regizorul spectacolului Bessenyei István a elaborat un scenariu unic, pe care l-a folosit pentru a pune în scenă un spectacol captivant și plin de semnificații. Regizorul a filtrat textul vast al lui Móricz și s-a concentrat în primul rând pe elementele de basm și pe caracterul ludic, pe care le prezintă publicului cu acompaniament de muzică populară.
Povestea lui Matei Gâscarul este evocată de un conflict brusc între el și Döbrögi, reprezentanți ai forțelor binelui și răului. În agitația iscată în jurul conflictului, marioneta se transformă în Döbrögi, iar sătenii joacă (retrăiesc) povestea clasică a eroului popular simplu care îl pedepsește de trei ori pe moșierul autoritar. În cele din urmă, forțele binelui și ale răului se împacă, iar răul personificat este redus la materie moartă, anume la o simplă marionetă.
