Teatrul de Nord Satu Mare Trupa Harag György

Poate mulţi dintre spectatorii premierei absolute cu “Burundanga” s-au temut pentru autorul piesei. Sâ iei în râs, cu fineţe desigur, dar fără menajamente, atât lumea drogurilor cât şi universul unei armade a terorii care făcuse aproape 1.000 de victime, uneori din pur capriciu, se putea dovedi un demers foarte periculos. Dar textul lui Galceran e atât de savuros şi săgeţile lui atât de bine ţintite, încât aproape câ-ţi vine să crezi că vreun boss de la ETA, auzind despre asta, şi-o fi zis că efortul lor spasmodic nu mai are niciun viitor. Una e să te temi de un duşman, cu totul altceva e să-l iei la mişto.

Teroriştii, fetele şi unchiul răpit(or)

Spectacolul lansat în noiembrie la Satu Mare este o coproducţie a Trupei Harag Gyorgy şi Teatrului “Csiky Gergely” din Timişoara, regizată de Csabi Anna, în scenografia lui Albert Alpar. Traducerea în maghiară a textului a realizat-o Bakucz Dora. L-am văzut de curând, prezentat la Sala Studio înaintea unei călătorii la Budapesta. Ne-am distrat de minune.

Două fete locuiesc împreună. Berta e gravidă, Silvia e panicardă. Berta vrea să afle, cât mai sincer cu putinţă, ce crede iubitul ei despre ea, aşa că Silvia îi aduce o doză prea îndeajuns din Burundanga, un drog care dezgheaţă limba şi îngheaţă apoi memoria. Că Manel, băiatul în chestiune, mai pune şi el mâna pe alte fete e una, dar să afli că a intrat în ETA e cu totul altceva. Mai ales că recrutorul lui, un anume Gorka, e la uşă, cu treburi. Ce treburi? Păi să-l răpească pe unchiul bogătan al Silviei, pentru bani. Drept pentru care aşa-zişii membri ETA îl culeg de pe stradă şi îl aduc acasă legat, fără să ştie că unchiul Jaume e uns cu toate alifiile şi are şi el experienţă în lupta de gherilă contra lui Franco. Aşa că toţi şi-au găsit naşul, iar celula ETA se dizolvă. Nu oricum, ci prin votul membrilor.

Textul e spumos şi sprinten ca un vin de Jerez. Trece de la sex la terorism şi uleiul de măsline cu o naturaleţe ieşită din comun, e plin de poante cu tâlc şi nu devine niciodată previzibil. Are ritm, gaguri, efecte clasice de comedie, fără a fi derizoriu. Şi mai ales pune degetul pe rană: oricât de respectabilă va fi fost cândva lupta bascilor, acum a degenerat într-o debandadă. Păi nu mai bine plecăm cu toţii în Bahamas?

Cvintet cu patru perne şi-un pistol

Patru perne de mari proporţii înconjoară o măsuţă, toate pe un covor ieftin. Apartament de studenţi săraci, ce mai. Şi pretext scenografic ideal pentru dansul întâmplărilor imaginate de Galceran şi înscenate cu naturaleţe de Csabi Anna într-o Sală Studio aranjată ca la carte, inclusiv cu loc pentru titrare. Un bun exerciţiu de colaborare între actori proveniţi din trupe diferite, tineri şi pasionaţi de meserie, ajutaţi de carisma binecunoscută a lui Rappert-Vencz Gabor, care domină scena când apare şi face cu unchiul Jaume un rol foarte bun, plin de bonomie şi ironie. Încă o realizare demnă de ţinut minte, alături de securistul din recenta premieră absolută “Nu regret nimic”.

Din aceeaşi distribuţie am regăsit-o pe Keresztes Agnes, cu un joc de forţă, la limita isteriei, dar plin de ironie, în rolul Silviei. O tânără actriţă care, din nou, anunţă mari realizări pe viitor. De la Timişoara au venit cei doi îndrăgostiţi din piesă, în persoana lui Lorincz Rita şi Csata Zsolt, ambii cu compoziţii în notă moderată, transmiţând mai ales prin jocul nonverbal spaima situaţiei în care personajele lor s-au trezit pe nepusă masă. Cel mai interesant personaj, bascul Gorka, îi prilejuieşte lui Orban Zsolt o compoziţie complexă, pornind din aparenţa de forţă pe care i-o dă pistolul de activist ETA la început şi care se topeşte pe minut ce trece şi se descompune psihanalitic cu totul sub efectul unei noi doze de drog. Căci teroristul de toate felurile pare a fi doar un copil speriat.

Sursa: informatia-zilei.ro, critică de Vasile Andreica