Teatrul de Nord Satu Mare Trupa Harag György

Noile reglementări din luna noiembrie adoptate din cauza pandemiei, au adus cu sine închiderea teatrelor, blocând accesul la spectacole chiar și a acelui număr mic de public cu careteatrul sătmărean putea funcționa înainte. Însă, în ciuda acestui fapt, personalul teatrului a lucrat în continuare. Trupa Harag György s-a pregătit pentru premieră și, cu toate că premiera a trebuit amânată, repetițiile spectacolului „Barajul” au fost finalizate, actorii așteptând momentul în care să joace în fața publicului această piesă care, încă de la apariție, se bucură de un succes internațional.

Apărută în 1997, piesa Barajul a fost montată în același an de Royal Court în Londra, apoi, doi ani mai târziu, pe Broadway. A câștigat Premiul Laurence Olivier pentru cea mai bună piesă a anului în 1998 și i-a adus lui McPherson, în același an, Premiul Criticii pentru cel mai promițător dramaturg. A fost votată printre cele mai importante piese ale secolului 20 într-un sondaj realizat de Royal National Theatre din Londra și face parte dintre cele mai bune 101 de piese ale tuturor timpurilor după părerea lui Michael Billington, criticul de teatru al ziarului The Guardian.



Într-o mică localitate din apropierea unui baraj, în Irlanda, trei prieteni se întâlnesc într-un bar. Seara pare a se desfășura conform unui ritual banal într-un peisaj rural în care nu se întâmplă mai nimic. Se discută despre vreme și despre venirea în localitate a unei tinere din Dublin. Iar prezența ei schimbă totul, căci oferă fiecăruia dintre bărbații care o înconjoară prilejul de a spune o poveste. Și pentru că socotesc că existența lor monotonă nu poate atrage atenția unei doamne rafinate, fiecare își pigmentează experiențele cu personaje din folclorul local. Atmosfera stranie, fantomatică, este punctată cu momente de un comic nebun, căci după fiecare dintre povești se revine la tachinările obișnuite între oamenii care se cunosc dintotdeauna. Totul până când străina le dezvăluie motivul pentru care a decis să plece din capitală pentru a se muta în orășelul lor. Și atunci, toate poveștile se spulberă, iar ei se arată solidari, prieteni, umani.

Actul de „a povesti” aparține prin excelență oralității și poartă amprenta acelui „viu” pe care îl invocăm ca argument suprem în favoarea teatrului. „Barajul” de irlandezul ConorMcPherson, sondează relațiile umane care se împletesc la ceas de noapte, într-un loc parcă uitat de lume în care s-au strâns cei singuri, răniți și neîmpliniți fie din iubire, fie că au pierdut, la un moment dat, acea persoană din viața lor care reprezenta rațiunea de a trăi.Poveștile din „Barajul” se compun ca niște poeme, care umplu singurătatea prin caracterul lor confesiv. Odată început jocul, fiecare își asumă rolul de narator al propriilor frici.

Singurătate personajelor din această piesă pare iremediabilă până când eleînțeleg că responsabilitatea față de comunitatea de care aparții poate fi colacul de salvare, atunci când te simți însingurat, izolat și trist. Ne propunem ca spectacolul nostru să vorbească despre flagelul singurătății în lumea de azi: să-l asumăm, să-l cercetăm și să-i căutăm soluții. Ultimele luni din viața noastră a tuturor au fost despre singurătăți și ruperi de comunitate. Ne dorim ca spectacolul nostru, să redea publicului încrederea în relațiile interumane, să-l facă să-și înfrângă teama de a se confesa și mai ales să-l convingă să aibă încredere în ceilalți. Să nu se mai teamă.



Distribuția:Rappert-Vencz Gábor, Orbán Zsolt, Nagy Csongor Zsolt, Gaál Gyula și Bogár Barbara, scenografia:Anda Pop inv., dramaturg:BessenyeiGedő István, light designer:LucianMogainv., conducător muzical:ManfrédiAnnamária, regizor tehnic: Szabó Ritta, sufleor:KófityAnnamária.

„Aș vrea ca publicul care intră la spectacol să se rupă de lumea de afară și să se apropie de personajele spectacolului care nu sunt nici buni, nici răi, ci pur și simplu sunt oameni cu trăsături bune și rele. Sunt niște oameni singuratici, dar în pub-ul în care se întrunesc pe durata spectacolului formează o comunitate. Este un loc în care, în societate noastră actuală dezintegrată, putem forma din nou o comunitate” – Ovidiu Caița, regizorul spectacolului și directorul artistic al Trupei Mihai Raicu a Teatrului de Nord Satu Mare.