Teatrul de Nord Satu Mare Trupa Harag György

Dând la o parte bariera inhibiției în fața a ceea ce a însemnat sistemul opresiv din România înainte de ’89, descindem într-o densitate poetică dureroasă despre frumusețile patriei clișeizate, despre arcada sarcastică a îngrădirii libertăților, a vorbelor spuse în șoaptă. Viețuirea e văzută prin ochii fetiței Ela într-un atlas cu frumusețile țării. O viață artificială, în care comunicarea a fost pusă la zid. Ea, Ela, El își extrag seva dintr-un dosar de securitate. Sunt “prototipuri” ale unei perioade întunecate din istoria noastră, destine care vor supraviețui grație arhivelor recuperate.

E mizanscena unui cămin care a fost dislocat și care nu își găsește salvarea. Profesia tatălui e văzută  de  Ela  ca una fericită, fragmentele umane găsite sub dulap fiind dovada “împrietenirii” tatălui ei cu “atlasul de anatomie”. Saltul de la copilărie la maturitate e unul instantaneu. Balansul e pe muchie de cuțit. Teroarea prezentă în imaginar ia formă concretă, stopând orice aspirație la fericire. Inocența nu poate fi răpusă însă, rămânând ascunsă într-un colțișor mereu asaltat de cruzimea neiertătoare a realității. (Ana Liliana ILEA)