• Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
14. ianuarie, 2012.
Clădirea teatrului împlineşte 120 de ani

Azi, 14 ianuarie 2010 la ora 19.30 se împlinesc 120 de ani de la momentul în care a luat început spectacolul festiv de inaugurare a clădirii teatrului. (Discursul lui Bessenyei István)

Doamnelor și Domnilor!

Azi, 14 ianuarie 2010 la ora 19.30 se împlinesc 120 de ani de la momentul în care a luat început spectacolul festiv de inaugurare a clădirii teatrului.

Înainte de rememorarea evenimentelor din 14 ianuarie 1982, trebuie să vorbim despre primul teatru construit din piatră al oraşului nostru.

Acest prim teatru din piatră al nostru este semnat de arhitectul Friedl János. Datorită lui, sătmărenii s-au numărat printre acei puţini norocoși care au avut asemenea teatru. Intrarea principală a teatrului era situată pe Strada Teatrului (Színház-köz), adică actuala stradă Gheorghe Doja, în vecinătatea Palatului Episcopal Romano-Catolic. Clădirea a fost inaugurată pe 6 februarie 1848 şi a funcţionat până la sfârşitul stagiunii 1889. Pe scena acestui teatru au evoluat cei mai recunoscunoscuţi artişti ai vremii: E. Kovács Gyula, Egressy Gábor, Molnár György, Feleky Miklós, familia de actori Láng, Hollósy Kornélia, Arányi Dezső, Szigligeti Ede, Krecsányi Ignác, Jászai Mari, Hunyadi Margit, (mama lui Hunyadi Sándor), Helvey Laura, membrii familiei de actori Latabár şi mulţi alţii.

După demolarea acestei clădiri, noul teatru a fost construit, pe cheltuieli proprii, de către comercianții sătmăreni Kohn şi Grünfeld. Această clădire era costruită din lemn, iar spectacolele se ţineau din primăvară până toamna. Şi-a sărbătorit aici cea de-a cincizecea stagiune, una dintre cele mai apreciate actriţe ale epocii şi în acelaşi timp iubita poetului Petőfi Sándor, Prielle Kornélia, dar au jucat pe scena acestui teatru şi Jászai Mari şi Blaha Lujza. În 1904 această clădire a fost demolată.
Clădirea actuală a teatrului a fost proiectată de Voyta Adolf şi construită în mai puţin de doi ani. Această clădire nouă era îngrădită cu un frumos gard din fontă, realizat de Einhorn Márton, putea găzdui 638 de spectatori şi se număra printre primele teatre din ţară care aveau lumină electrică.
Prologul rostit la festivitatea de deschidere a fost scris, în mod obligatoriu de un sătmărean, anume de Mátray Lajos. Tot aşa piesa de inaugurare s-a hotărât să fie opera unui sătmărean, iar publicul a fost cu atât mai entuziasmat cu cât, în seara de 3 ianuarie 1892 s-au aprins pentru prima dată în oraş becurile electrice.
Interesul oamenilor a fost atât de mare încât trebuia organizată şi o a doua festivitate de deschidere. Printre invitaţi se număra și nobilimea și marea burghezie din Debrețin, Careii Mari, Baia Mare, iar în seara de 14 ianuarie 1892 toată lumea era pregătită să participe la festivitate. Drept urmare, presa sătmăreană a dedicat un articol mişcător evenimentului.
Dragi spectatori! Foarte probabil ca anul viitor nu vom putea sărbători acest eveniment în incinta teatrului nostru mult prea iubit, deoarece sperăm că vom reuşi să începem lucrările de renovare a teatrului. Vă rugăm să fiţi alături de noi şi în acea perioadă de tranziţie, la fel cum şi noi vom fi alături de publicul nostru unic.


Discursul a fost rostit de Bessenyei István. Informaţiile prelucrate în discurs au fost culese din studiul cu acelaşi titlu al lui Csirák Csaba. (14 ianuarie 2012)

Bessenyei István, Csirák Csaba
Sursă: Trupa Harag György
Linkuri
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát
  • Plakát