Teatrul de Nord Satu Mare Trupa Harag György

Prin prezența prințului Mișkin, autorul dezvăluie o întreagă lume atât cititorului, cât și spectatorului. Personajul lui Dostoievski apare ca o lentilă. Între epoca scriitorului și epoca noastră este o distanță minimală. Dacă privim „acele” evenimente ne dăm seama că textul romanului este foarte aproape de realitatea cinematografică contemporană.

Rețeta devine evidentă atât pentru cititor, cât și pentru spectator deoarece bunătatea creștină al lui Miskin este o dorință nu doar a Rusiei acelei vremi, ci și a lumii noastre contemporane idealizate. În acea epocă distanțele fizice din Rusia păreau uriașe, ușor de străbătut în prezent, însă distanțele dintre oameni devin din ce în ce mai mari… Degeaba am trecut de aceste obstacole fizice, prăpastia dintre suflete a devenit uriașă. Ne dă însă speranță faptul că suntem capabili de a ne recunoaște propriile bariere și obstacole pe care ni le creăm involuntar. Această senzație creează iluzia obstacolului, a faptului că toate schimbările sunt deșarte. Cu toate acestea suntem obligați să părăsim matricea confortabilă în momentul în care ne așezăm la ceai cu prințul.